Cum să-ți povestesc despre o glumă anume
În perioada unui refugiu,
Al grăirii sfânt preludiu.

Să te regăsești în gluma unui analfabet
Care suflă un aer măreț
În al geniului râs citeț.

Râsetele cu agonie s-au trezit să-mi cânte mie
O cântare din prostie.

Lasă-mă să-ți scriu o dramă
Despre a lumii sublimare
Într-un lied al versului din soare.

Foaie albă cu-o rugăciune
O rană pe mână-mi ajunge,
Hoinărind printr-o lumină
Ce se-nchină spre o rimă.

Du-te să vezi un proroc
Care cântă prin surâsul unui cojoc,
Din piele sau din ramurile unui castan din visele mele.

Nu!
Eu nu-ți lovesc al visului cuvânt
Nu rămân să-ți rup un gând,
Din conștiința ta voioasă
Prea prețioasă, prea frumoasă.

Ritmul din tine să-ți cânte duzine
De sentimente, pline de iubire
Să te găsești în râsetele agoniei
Spre o cântare din prostie.