precum mersul pe o frânghie subțire
cât firul ce sângerează din coasta unei stele
care nu mai există de miliarde de ani

și totuși în locul a ceea ce ar fi trebuit să fie o poză
cu numele umbrei ei
pupilele-mi iau foc
ca o țigară homeless ce abia așteptă
ca cineva să-i ardă sufletul.