- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Lacul negru, adormitul,
Străjuit de valuri crește,
Oglindește răsăritul
Lunii noi cu alte fețe.

Cerul palid, fumuriul,
ÃŽngropat sub stele moarte,
Murdărește străveziul
Unui râu în miez de noapte.

Parcul trist, învăluitul,
Într-o pânză de-ntuneric,
Stă pitit sub asfințitul
Unui paradis feeric.

Privind ale vieții datini,
Ascultând a morții șoaptă,
Mi-amintesc ștergându-mi lacrimi
De a mea iubire moartă.