ziua aceasta
o voi petrece în mine
ca și când ar fi
ultima zi de pe pământ

voi admira răsăritul unui gând
de pe marginea lacrimii interioare
voi urmări fluviul sângelui
cum izvorăște din muntele inimii
și face ca fiecare teritoriu al cărnii
să înflorească și să rodească

voi călători spre amintirile
înrădăcinate în suflet
așa cum călătorește albina spre florile
din care își procură polenul

voi începe cu locurile copilăriei
îmbrățișându-mi toată familia
și toți prietenii dragi
voi continua cu prima dragoste
cu exilul, cu întoarcerea din exil
și voi încheia cu dragostea definitivă
încununată de surâsul copilului meu

într-un final
voi privi cum apune
gândul acela luminos
pe cerul gurii
dând naștere
unei constelații de cuvinte

voi culege
acea constelație
o voi dărui tuturor
dintr-o suflare
pe noul cer de hârtie

lăsându-mă pradă
visului nesfârșit
din care m-am trezit
doar pentru a scrie poemul