urmăresc întregul ca și cum nu ar putea fi împărțit
și, ridicându-mi degetul, pentru a nu-l denatura,
unde pulsează ca adânc din care se risipește,
ca pe petala care înflorește așteptând
să devină din sine o înălțare,
îl eliberez prin atingere.

omidă care se preface în flutur amestecând
din pântecul maicii gânduri și cărnuri
pentru a dobândi zborul din gând...

asemenea lui, înălțând mă urmăresc preferând
să rămân cel ce cumpără lumina care arde
devenind trup de cer din ceară curgând.

valuri adăugate altor valuri din alte valuri.

sâmburi de struguri ce poartă în carne
sângele din care izvorăsc în altare...

întreg, întregul fiind,
din ceea ce rămâne devine
umbra umbrei de deget cu care
ating iar rana nesfârșită ca pe infinit.