tu vino și poposește
în lacrima mea
ce refuză să cadă

ea este cuibul
de la streașina casei
ea este locul în care dragostea
își clocește durerea

ea este locul în care se naște
înălțarea sau prăbușirea
poezia care atinge
ochiul lui Dumnezeu
sau picătura care se pierde
fără speranță
în marea moartă
a umbrei

fii tu
cântecul acela
care se așază
notă cu notă
pe portativul
așteptărilor mele
ancestrale