În sufletul tău
Crește un hău
Amețitor,
Mă simt dator
Să înțeleg logica soarelui,
Să înțeleg logica lunii
Și să sparg întreaga boltă
Până-mi întâlnesc străbunii.

Lucește pe cer
Un crud adevăr,
Lucește mister
Ca stele ce pier.
În prăpastia gândirii
Învinge spaima însuflețirii,
Cuprinde-mă în zbor.

Privesc o furtună
Dar te iau de mână;
Așa dulce, așa sacru
Al luminii simulacru
Rod temeinic îl revăd,
Pe pământu-mi doar prăpăd.
O lume s-a spulberat,
Un înger s-a reanimat.