Când intrăm prin oameni în ape vii, cu muzica lovind
epicentrul singurătății se izbesc valuri născute ca dintr-o mână trasă din cele mai îndepărtate stele și timpul nemuritor își lasă greutatea de trecere a nopții peste umerii tăi

eu mă fac lumina celui mai întins quasar ce a existat vreodată.