un strop de aprilie
stinge-n focul iubirii
dorul depărtărilor;
și-n mersul firelor de nisip
luate de vânt,
se simte fiorul
eternității.//
și-aici, și-acolo
gingașe note musicale,
de pe portativul unei dimineți însorite,
transpun în sunete de chitară,
nostalgia-
de francis goya.

îngândurat,
pe lângă porți
nezăvorâte de ură,
privesc răsăritul.
desprinse
dintr-un dom orgonic,
neliniști cu reflexe sidefii
mângâie plaja//
tărziu, pe terasă,
așchiile de lumină
ale unui tangou nemuritor
mano a mano,
recalibrează suspinul.

tăceri-ca o alarmă,
înăbușă
prezentul;
de după garduri din sârmă ghimpată,
stăncuțele
stârpesc amărăciunea//
adâncimi
reflectate într-o lumină palidă,
șovăitoare;
țiuitul din urechi
îmi amintește de
caminito.

florile-
într-o cascadă fremătătoare,
curăță de tină veșmintele.
pași, altoiți în războaiele prinților,
devin invizibili
în labirintul lașității//
uite,
în poiana cu narcise,
norii s-au subțiat
într-un zâmbet:
zotto dansează milonga!

niciun bob de muștar
nu zărești
prin fereastra telefonului.
nicio sămânță de grâu
nu crește-n deșertul zgârie-norilor.
ca o amintire,
ziua începuturilor slabe.//
plegaria-nu trebuie dansat niciodată...
într-un vârtej amețitor,
amintește
de gloria apusă
a tiranilor.

om purtat
de gândurile, de grijile, de poftele
și de fricile lui-
un fel melanj de emoții și nostalgii.
lumea fashion-
cu modele rafinate,
asemenea unui zid
închide perspectiva//
îmbrățișare deschisă,
șoaptele serii
mărunțesc
în aromele anasonului,
crâmpeie din
orillero.

torțe ascunse-n vase de lut
mustră neștiință,
înlătură distanțarea.
isprăvile-lui ghedeon
și a soldaților,
care au băut apă din pumni,
sunt oglindite-n
hrisoavele timpului.//
dusă de șuvoiul senzual
al cântecului argentinian
la cumparsita,
întristarea se va evapora.


zgomot de zaruri,
omu-și-ncearcă soarta
la roata norocului.
nu vede grăuntele de muștar;
trece nepăsător
pe lângă casă, copac,
cetate și munte.
în urmă,
stindardele disperării.//
cine se mai gândește
la ziua de mâine?
un gramofon, prăfuit de uitare,
se căznește, printr-un oftat,
să ne aline singurătatea:
la morocha.

întunericul întinde
oferte ademenitoare:
e plăcut, simpatic, atrăgător,
întotdeauna, gratuit.
prin oglinzi
pătate de perfidie,
vezi modele florale și siluete sterile-n
haine cu suflet.//
cu toate acestea,
leonard cohen,
prin trecerea timpului,
întâmpinându-ne cu ramuri de măslin,
aduce iubirii
ofrande nemuritoare:
dance me to the end of love.