planeta-i bântuită de o spaimă cumplită
semnale de apocalipsă s-au înmulțit
speranța e crucea în stânca cioplită
veacul sângerează cu rana de cuțit.

e ciuruit pământul de draconice arme
miroase și cerul a praf de pușcă
zi și noapte răsună stridente alarme
pretutindeni moartea din viață mușcă.

parcă m-aș ascunde în gaură de șarpe
ca furnica de mică și de neputincioasă
pe întreg pământul lăcrimează harpe
religia spiritualității este vicioasă.

îngenunchiată număr drame și dezastre
implorându-i cerului iertările albastre.