Steaua-i stea în depărtări
O văd, o simt, o și aud
Și mă apropii de ea
Ea dispare
Această stea
Această lumină
Mă doare
Încerc
Încerc să nu vreau
Dar mă săgetează gânduri
Că nimeni nu crede
Mai are rost oare?
Și strig, și fac, și mă pierd pe mine
Și steaua tot nu mă vede
Ce păcat, ce chin și ce mirare
Și-mi vine să-i spun stelei
Să emită o rază
La mine-n geam
Să mă mângâie noaptea
Să mă mângâie odată pe an
Să-mi șoptească un sunet scurt
Ca să-l aud și cu sufletul meu surd

Multe i-aș spune eu stelei
Mai mult ca perfectă-i steaua mea ca luna
Steaua îmi e univers
Și-universu-i doar o stea
Ce păcat, ce chin și ce mirare

Că steaua-i stea în depărtări