te prefaci că nu mă observi
dar de câte ori mă priveşti
pe furiş te fâstâceşti
şi respiri atât de precipitat
că parcă ai alergat un maraton
transpiri când mă gândeşti
păleşte până şi regina nopţii
lângă mireasma mea
nu mai ai poftă de mâncare
tresari în somn
de teamă să nu evadez în vis
inconştient cu fiecare secundă
mă tatuiezi pereche pe suflet
te posed ca o hipnoză
degeaba mă ţii ferecată
mai ditai decât rezerva de aur
în camera tezaurelor
ca niÅŸte explozii solare
îţi irup pe trup
incurabilă rană
de ţi-ai vedea paloarea de pe chip
sunt ca izotopul de uraniu
îţi provoc boala de iradiaţie

mutule
mai bine vorbeşte-mă
ţipă-mă strigă-mă la lume
ca să mă nasc