Dacă aș ști că n-o să-mi mai vorbești vreodată,
Aș lăsa negura din viața mea să-mi inunde camerele inimii,
Aș cere să închid veșnic ochii, suferința să nu mă părăsească niciodată
…iar regretul să-mi fie brodat pe piept.

Aș vrea să mă cimentez precum Ana,
Să nu mai dau ochii cu lumea,
La fel cum Manole era pentru Ana
…Manole îi era lumea.

Cere-mi să dispar și o s-o fac,
M-ascund ca să nu mai dai de mine,
Pentru că nu vreau să-ți provoc suferință
…sau tristețe, vreau doar să-ți ofer iubire.

Mi-e biciuită conștiința cu funii de vapor,
Văd cum-mi curge sângele șiroaie și nu vreau să-l opresc,
Zac în colț de temniță, mândru de autodenunț
…pentru că nu mă pot ierta vreodată.

O să te iubesc în tăcere toată viața,
N-o să simți, promit, promit,
O să te privesc din umbră
…cu sufletu-n mână, pregătit să-l ucid.

Gândul că privim același cer mă-ncântă,
Gândul că privim același cer, dar cu sufletele separate
…mă ucide.