suberbă floare de roză
ce răsari din noapte
în tainica grădină a vieţii
spre a înmiresma dimineţile
şi a pastela existenţa
te desfeţi în rouă
te legeni în adiere
te pleci mângâierii
îţi dăruieşti nectarul
şi apoi te laşi ruptă
fără să şti că ai fost
şi că te-întorci în primăvară

îmbălsămat cu dorul ei
o cânţi poetule în rima ta
mai priceput ori mai naiv
dar nici nu-ţi dă prin cap
că tu în fapt te cânţi pe tine