Un berbec ajuns Primar,
Mâncând icre și homar,
S-a înscăunat adânc.
”Nu mă deranjați, mănânc!
Striga oilor sărace,
Sorbind mâluri din băltoace,
Ce aveau doleanțe multe...
Mama voastră de inculte!”

În mijloc de cârd de oi,
Nevasta, și ea slugoi,
Rodea din pământul „mort”,
- iarba dulce-i la consort -
Scai prin lână, iz, murdară...
Toți dracii îl apucară
Pe Primar: „Ce-i asta, frate,
Soață fără demnitate?!”

A scăzut în ochii săi,
Și-o „machea” cu vânătăi,
Umilind-o...și-ntr-o zi,
Soața oaie-l părăsi.
A pierdut și-un nou mandat,
Acu roade scai uscat.

Morala:

Orice suiș, precis are coborâș,
Prin rostogolire, prin mâluri, târâș.

Te înalți, iar timpul toarce,
Da și roata se întoarce!