exodul e o dulce alinare
și pribegia către sine e un chin
mă lepăd, mă lepăd de mine
m-alung și mă caut continuu
m-arunc în uitare ca-n suliți
sunt eu, pasărea spin

te știu și mă știi
speranța nu moare așa de ușor
cândva vom fi iar împreună

m-accept și te-accepți, e destinul
noi poduri se nasc din neant
cuvintele sunt doar lestul ce doare
privirea se îmbracă în raze de soare
cu sufletul în palmă dansăm
doar cerul și noi și tăcerea