Când e Saturn, e vară și fulgii se pornesc,
Când beau, e cald în ceață, cum norii se rotesc,
Și astfel trec adesea pe lângă tine-n gând...
În scutece te-aud, cu părul alb plângând.


Și vin și-mi așez mâna lângă a ta privire,
De sus vârtej de valuri vuind de neclintire,
Ștergând cu negre raze sclipirea ta mocnită,
Acopăr c-o năframă inima mea rănită.