Mergând tăcuta-n întuneric,
Sperând că o să văd lumina,
Din negrul greu și cadaveric
Vreau doar să ridic cortina.

Mergând cu liniștea aproape,
Un sunet slab, ce stă să cadă,
În piept se zbate și prin pleoape
Ochii închiși încep să vadă

Un fir subțire ce ne leagă,
O undă de culori abstracte.
Scena vieții mele, întreagă
Începe să se-mpartă-n acte.

Stând pe scenă, am rugat timpul:
Dă-mi un minut de veșnicie
În sala goală s-aștept chipul
Ce m-a legat... fără să știe.

Fără clipiri ochii se plimbă,
E mută inima-mi de frică.
Oare chipul ce se schimbă
Va privi cât sunt de mică?

Va simți cum cânt în gând
Pe o scenă mută, surdă?
Va simți cât de plăpând
Vibrează sufletele-n undă?

Dar Zeul tace, trag de ață
Să-ti mișc sufletul legat,
Vino aici cu acea față
La care eu m-am conectat.

Vino aici cu mintea beată
Să mă îmbăt și eu din ea.
Vino gol să facem artă,
Să te pictezi pe pielea mea.

Vino să-ți șoptesc cuvinte,
Vino să-ți rămân în minte,
Vino să tragi de cortine,
Vino... să mă iei cu tine.

Merg tăcută-n întuneric,
Cu mintea beată alergând
Spre râul ce curge feeric
Să te găsesc acolo-n gând.

Mai pun un pas și fără glas
Vorbesc cu lipsa de lumină:
Tu ai câștigat și-o să mă las
Să cad dincolo de cortină.