sus în munți, acolo unde nu e nimeni,

unde lumea se oprește-n loc,

iar timpul e doar o iluzie deșartă

la mii de kilometri de aici și acum

alergăm după fericirea dintre nori

și zburăm tot mai sus

cu aripile copiilor de altădată.



vise eterne și infinite

privim împreună spre cer

și ne măsurăm în stele.

ochii ne sclipesc în lumina nopții,

căci toată liniștea e învăluită

de zgomotul din sufletele noastre.