Aș bate apa clară cu piciorul gol
Să-i simt pe piele recea cuvântare
Și m-aș întinde lung la malul ei, pe sol,
Gândind că urc o frunză plutind, către izvoare.

Aș umple pumnul de nisip și pietre mici
Culese de pe marginea cărării,
Cărare care duce lin spre colo ici
Și le-aș împrăștia pe naltul zării.

Și stele s-ar aprinde pe bolta-întunecată
Lăsând lumina lor să curgă pe pământ
De-acum eu îți văd chipul în lumea fermecată
De-acum lutul și apa rosti-vor un cuvânt.

11 ianuarie