Ai văzut vreodată cerul
în ochii cuiva?
să îi mângâi stelele și fricile,
toate secretele dorințele
să-ți dai viața pentru fericirea sa
Și, totuși, iubirea-i să nu fie a ta ?
Ai văzut buze mușcate
Ori de dor, ori de sfiala
Cum valuri mari îi curg lacrimile sărate
Pe-a obrazului petală?
I-ai văzut cuiva mâinile tremurânde:
De frică, de eșec, de dor
Când mistuie întrebarea ”unde”
Unde o fi al meu viitor?
Ai văzut un om cum plânge,
Din suflet ce-i curg cristale de cleștar,
Din ochi i se scaldă pe buze
Și obraji-i, uite-s, de mărgăritar.
Cum se zbate între tinerețe și bătrânețe
Între eșec si succes
Să plângă că-n viață pe toate le purcese,
Dar la sfârșit cu nimic s-a ales.
Ai văzut vreodată pe dragostea vieții tale
De mână cu altcineva
Cum zâmbește, râde, triumfă
Cu el.. acum nu mai e a ta.
Să-ți vezi dragostea într-o rochie albă,
Iar tu într-un colț doar un simplu invitat,
Să te prefaci că nu mai doare
Că te-ai obișnuit, că ai uitat.
Ai simțit vreodată singurătatea când înconjurat de oameni ești ?
Să tot râzi, larg să zâmbești,
Iar în suflet, de fapt, să te prăpădești.
Ai văzut vreodată un copil ce plânge
Pe o cruce in cimitir
De câteva zile toate florile le duce,
Pe piatra rece scrie un nume-
Odată citit se sfâșie cerul
"Mama" s-a stins...
Și, iată, în suflet i se aprinde gerul....