Te priveam că pe o stea,
Dar ți-ai întors privirea,
Rătăcesc încă pe calea ta
ÃŽn ochi cu a ta sticlire,
Nălucă dragă mi-ai rămas
Cu a ta lumină lină,
Ai locul tău în sideral
Nimic nu-ți poate ține locul.
Dar timpul meu, poate și-al tău,
Se scurge-n infinit.
Lăsând în urmă-i ochiul gol
De umbre acoperit,
Privindu-ne amândoi
Tu sus pe cer,
În locul în care ai fost și ieri.
Tăcut am să rămân, cu gleznele-mi în lut,
Când fac un pas fără să văd
Că noapte e înainte,
O clipă! Dar rămâi pe boltă o rază albă
Te văd ca pe o lumină, ca pe-o caldă stea
Când poți să o atingi.
Un vis frumos, atingere șoptită
Atât a fost. În locul meu îți voi lăsa chiar ție loc
Lumina ta-mi va umple golul
Am rămân un punct,ca la-nceput
În care e închis dorul.