Când frunza prin grădini se rumenește
Umbrind tenebra raza curge-n zare
Dar adevăru-i tainei devânzare
Născând tristeți de toamnă omenește.

Ci vin zăpezi minciuna s-o-mpresoare
Albind în cuget, de-nțelept a crește
Alean să piară-n al zâmbirii clește
Lumini omătul să arunce-n soare.

Vom veseli femeie văzu-n iarnă,
Ne vom iubi în rugă la Crăciun
În haos când eresul se răstoarnă.

Ades un stih în pielea ta înstrun
Imaculată-n așteptarea din lucarnă
Din orizont eternul să-ți adun...