sufletul e ecoul care nu are moarte
mă poartă ca vântul departe departe
ca dorul care bântuie prin satul natal
la casa părintească situată pe deal.
ecoul e cântecul scăpat din izolare

mă face să uit de neagra dezolare
un fâlfâit de aripă e fiecare vers
deschide noi cărări spre Univers.

ecoul din mine vestește-o sărbătoare
limba românească vorbită-i de soare
luna soare stele luceferi o ocrotesc
în dulcele grai visez și trăiesc.

împletesc ideile în cunună cu stele
în graiul românesc făuresc pastele.