timpul iubirii – floare prinsă în gheață,
timpul plecării – ceai amar.

pe această roată se nasc, se dospesc, se macină, se refac
mozaicuri, umbre, epopei, supernove
și ceva mărturii despre toate.

un miros de rugină și sânge,
o mantie-a lui Nessus ori un cal troian
sunt daruri prea des ignorate
în bătrâna încă înflorită vale;
timpul cunoașterii – recif de corali,
timpul uitării – oceanul.

de pe un pod transparent
(ca o rugă)
ele sunt zărite
și-apoi lăsate în urmă.