Sunt dimineți în care timpul se răscoală
Și lasă-n a lui urmă vagi pete de fum,
Iar amintirea își pune a sa pală
În fața mea ca-ntr-un album.

Sunt dimineți în care infinitul
Îmi pare-atât de mic, privind în jur,
Prezentul parc-ar fi nedefinitul
Ce-l desenez din ochi cu vechi contur.

Sunt dimineți total nepăsătoare
Ce-și pun amprenta cu bule de săpun
Pe viitorul care mie-acum îmi pare
Atât de-aproape că parcă le străpung.