E liniște și frig afară
Și totu-n jur e amorțit,
Un sunet rece de chiatară
Pe deal răsună adormit.

Nici fâlfâit de albe păsări
Nu se aude-n asfințit,
Doar a crengilor apăsări
Mai mișcă crângul părăsit.

O noapte grea, blând, se așterne
Și-un somn adânc iar a cuprins
Fiece colț al lumii terne,
Căzând tăcută în abis.