ca să fie mai clar
și ca să vă pot ilustra lecția de astăzi
uitați-mă ajuns acasă
poate

și mai departe fiți atenți cum mă privesc pe fereastră
în plină stradă
ca și când chipul meu s-ar forma din forfotă și magazine
să știți că nu mă uit doar de câteva secunde de când suntem împreună
ci de secole (vezi arcimboldo)

este prezentă în portret aceeași amnezie ca atunci
- știu precis că trebuie să vă spun asta
neapărat asta-
când sunt la trecerea de pietoni și imediat după primul pas
mă trezesc la birou
sau acasă
sau la
sau iubită

acum urmează ceva foarte des întâlnit în partea asta de creier (foarte aproape de incoerență)
mai ales seara când toate sunt declanșate
și anume
mă întorc cu spatele la faldurile perdelei care înconjoară fereastra
ca să mă privesc în față cu toată puterea cuvântului

atunci eu
cel care mă privesc pe cel care mă privește cu spatele la perdea
îmi zic cu voce tare