cuvintele iscusite au contur albastru
ca nimbul îngerilor care mă veghează
revelația sublimă mă poartă prin castru
pe-un murg înaripat care mândru nechează .

Mozart mă transpune într-o primăvară
simfonii îmi revelează raiul absolut
lumini angelice atent mă înconjoară
sufletul se încarcă de miraj revolut.

îmi descopăr rădăcinile din univers
sunt soră cu munții cu codrul cu oceanul
lumi infinite le cuceresc prin vers
metafizică transfigurare îmi oferă elanul.

traversez cu cuvântul tot internetul
obsesii vitale îmi compun portretul.