Văd așa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
și să muște din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
și ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire și cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...