A plecat cândva în lume,
Și-a uitat de casa sa,
Ca să-și caute norocul,
Să-și găsească steaua sa...

Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...

Și-a uitat de Sfânta Lege,
Și de țară și de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Și bătut pe negrul ram,

Și ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deșert și vanitate,
Rătăcește pe pământ !..