Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
ÃŽn izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când, prin viața mea.

Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee, a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, chiar dacă doare
Trecând din când în când, prin viața mea...

E mult de-atunci, e prea târziu,
Dar recunosc pe-ascuns ce mult aÈ™ vrea
Sfidând tristețea marelui pustiu,
Să treci din când în când, prin viața mea...