urăsc că încă te ador
urăsc că cred că te iubesc
urăsc un zâmbet trecător
și pașii care se grăbesc

Urăsc că pașii ți-i cunosc
urăsc că mă gândesc la tine
urăsc că scriu aceste versuri
la fel cum mă urăsc pe mine

Urăsc că te visez vorbindu-mi,
Și chicotind ca un copil.
Urăsc soarele răpindu-mi
Tot ce-am visat, arzând afabil.

Urăsc că nu te-am sărutat
și că în brațe nu te-am strâns
mai tare, insistent și apăsat
urăsc că pentru tine-am plans

urăsc că mi-aș întoarce viața
ca să te am numai a mea
urăsc că viața mi-ai intors,
urăsc că nu te voi avea

urăsc c-am spus c-aș vrea să mor
urăsc că pot să mai trăiesc
urăsc trecut și viitor
și mă urăsc că nu pot să urăsc

Urăsc. Sunt egoist și știu
că m-am ferit cu vorbe slute
Tu, ploaie, ce frumoasă ești!
îneacă ura-n râsete mărunte

Urăsc c-am scris tot ce-am simțit
Și că contează prea puțin
Dar trăiesc viața înmiit
Sunt lacom, pasional și … clandestin