noaptea a trecut ca un bulldozer, lăsând în urmă resturi de vise strivite.
și multe, multe așteptări inutile.
așteptările mele au fost oare prea mari?
frustrările mele au ținut capetele de afiș ale zilelor negre?
nu știu. și nici nu cred că interesează pe cineva
știu doar că mi-am dorit mai mult dar nu am reușit să lupt pentru toate acestea
sau poate că lupta mea se duce în alt plan.
slăbiciunea, nonviolența, iubirea pentru aproapele,
toate acestea la un loc m-au adus în acest punct în care mă aflu acum.
și cât mi-aș fi dorit să zbor.
nu.
nu zborul cotidian către o altă zi, ci zborul definitiv
zborul către alte imensități, către alte cuvinte,
nedeslușite.

vor trece alte vieți, se vor așterne alte tăceri
și poate, cândva, cineva, se va ridica din noapte întrebându-se
unde sunt toate cuvintele promise?