frunzele respiră
praful gândurilor,
libertatea de a mângâia cerul
în țarcul acesta uman
e o cafea dulce
peste pânza de lacrimi.
amorțeala trupului,
tulburată de adierea fantasmelor,
se schimbă în tunet de cuvinte,
aș fi crezut că vine primăvara
dar uite cum răsad
în ochii tulburi
frunze ruginii.