Voi lăsa pe umeri să apese cerul,
Pe genunchii așezați smerit in lut,
Din rărunchi ridica-voi rugăciune
Si voi chema genunile să ne cunune.
Trei doamne-n negru și cu chipul slut,
Vor fulgera deasupra in lumini de coasă,
Smulgând din trupuri inima de foc,
Noi vom uita cenușa vieții in țărână,
In zborul nesfârșit spre verde loc.
-Iți amintești poveștile când ne scăldam in râu?
Stăteam ținându-ne de mână
Si deschideam portalul către alte lumi,
Tu, rugându-mă să mergem spre lumină
Eu, incantația continuând să o șoptesc,
Pășeam prin el zâmbind ferice, împreună.
Acum e timpul să fim iară amândoi,
Neatinși de suferința ce jar a aruncat în noi,
Pe gânduri, pe cuvinte și pe trup de lună.

Veveritei mele, pentru totdeauna.