Săniuța mea e tristă,
și nu știu cum s-o împac,
chiar de-i iarnă, nu-i zăpadă!
Ce-aș putea oare să fac?

După soare și căldură,
mai că vine primăvara!
De s-arată ghioceii,
ce mă fac cu sănioara?

N-a ieșit deloc din casă
iarna asta și-i păcat,
că, așa încremenită,
tălpile i s-au uscat!

Vreau să ningă iarna asta
cu fulgi mari, întreaga zi,
și-atunci știu că săniuței
cheful îi va reveni!

Mă va duce iar ca vântul,
lunecând pe nea grăbită,
cum o face-n orice iarnă
atunci când e fericită!