Iată încă o zi, începând cu o dimineață
– sfârșind probabil cu o seară,
din multele spulberate-n vânturi acre,
și totuși părând atât de umană,
pe care mi-o petrec într-un fotoliu confortabil,
lângă miliardele de concepte, deprinderi
și obiceiuri exacte ale computerelor.
Hmm.. Căci despre principii morale
nici nu poate fi vorba!
Așa că poate o să-mi amintesc despre viața veche..
plină.. ah!.. tot de reguli și credințe creștine,
ca, spre sfârșit, să par o enciclopedie morala,
fără să știu la ce-mi va folosi..

Lângă mine, iubita mea a așezat un măr roșu
rupt din soarele acestor zori..
încă își mai păstrează gustul pământului
fără de vermi, șerpi cu ochelari
și alte fărădelegi..