Caut o scară să mă ducă la cer,
Să vad de acolo cum iubirile pier.
Știam că se află la numărul nouă,
Pe strada unde și piatra așteaptă să plouă.
E totul uscat sub masca cea verde
Și chiar și destinul ziua se pierde.
Doar noaptea mai pare ceva omenesc
Căci eu, încă-n viață, am încetat să gândesc.
Sțiam că-i acolo, la numărul nouă
Și chei ca să intri îți trebuie două.
Mai este și-un paznic ce mă-ntreabă de tine,
Iar eu îi zic că departe de mine ți-e bine.

Te rog să te uiți la fereastră când trec
La numărul nouă, ușor mă aplec,
Destinu-l salut în nouă cuvinte
Și poarta-o deschid să merg înainte.

Tu zi-mi unde-i scara ce duce la cer,
La numărul nouă voi ști de ce iubirile pier.