condeie de lumină-s în petală
dar de amurg ne tremură atomul
și până-n seară sapă-n noi simptomul
din morb de trecere fundamentală.

iar pentru iarnă strânge economul
în piele-n vestea gerului, vestală
grămezi de rază dulce, palatală
și plin de plagă supurândă-i omul.

căci toamna-n feciorie-n el tot urcă
și graiul cel fierbând de plumb aduce
iar soarele abia se mai descurcă.

a vinului ivire te seduce
și nașterea cu moartea te bifurcă,
un sânge crist adie trist pe cruce...