Lunaticul e visător de lună
Cotropitor de stele, șugubăț;
Străpunge norii, îi atârnă-n băț
Și un făuritor de faptă bună.

Căutător de vânturi, risipitor de fraze,
Adapă caii săi în somn adâncitor;
Visează Cosânzene și fermecate raze,
Împodobește danii de mândru domnitor.

La curți domnești, cu domnii și jupanii,
Întoarce în proțap friptane de berbeci,
Toarnă-n pahare vin vechi trecut cu anii,
Cutreieră la vânătoare prin poteci.

Degeaba toate. Străbate dimineața.
Dispare totul ca printr-o minune,
Rămâne doar făuritor de fapte bune.
Atât îndrituiește pentru veșnicie viața.