"Și mângâierile pot ucide..."
Alda Merini

- M-ai condamnat să-mi ispășesc pedeapsa
La capătul răbdării, până când
O să-mi cuprinzi în podul palmei coapsa
Și buzele o vor urma arzând.

Aș fi murit pe eșafod, știi bine,
De mi-ai fi spus că fagurii sunt plini
Cu miere și otravă, dar reține,
AÈ™ fi murit pe rozele cu spini

Și-aș fi-nviat în zorii unei zile
Deasupra ta, în florile de măr
Sau pe un cer cu lacrimi de zambile
Să deslușești întregul adevăr.

- Ți-am spus că vreau să mângâi pe-ndelete
Curbura coapsei tale, să alint
Cu buze reci papilele secrete
Când tu mi le aprinzi c-un strop de-absint.

Și dacă mor, mai dă-o-ncolo moarte,
O voi privi în ochi plin de sarcasm
Că nu e dat oricui să aibă parte,
De poezie nudă și orgasm

În viața asta sau în celelalte,
Oricât ar fi sărmanul de pios.
Să prinzi în aripi zborurile-nalte
Îți trebuie destin de albatros.

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™