Tu mesteci cuvinte,
le storci până iese esența
apoi îți desenezi sufletul
cu dezamăgirea strânsă-n inima rănită.

Nu știu cum să te vindec repede,
ești îndărătnică și nu vrei nimic
a rămas stăpână pe tine revolta,
pofta nebună de a te răzbuna
pe propria făptură.

Golul din interior se umple
doar cu alte trăiri
în care să se verse însuflețirea caldă
a unui crâmpei de lumină.