SPRE PRIMÃVERII
de Știu Io Iosif

Mulțime, într-un gând -
Și nu-s minerii -
Se-ndreaptă murmurând
Spre Primăverii.

S-au strâns bătrâni, așa,
O mie, două,
Deciși a dărâma
O vilă nouă.

- E bulevardul plin
Cum nu mai fuse;
- Am înțeles că vin,
Din cele spuse...

Pe urmă, dând ocol
Pe lâng-o floare:
- Ce vor acei de-acol’,
Din strada mare?

- Măriri de pensii vor
Acele „moaște”!
- Mai dați-le și lor
Din an în Paște...


POEZIA PARODIATÃ

SPRE PRIMÃVARÃ
de Șt. O. Iosif

Vor înflori curând
Pe coastă merii,
Și va suna curând
Ceasu-nvierii.

Schimba-va bruma grea
În strop de rouă,
Ca să răsfrângă-n ea
O lume nouă:

Un cer așa senin
Cum nu mai fuse -
Uita-vei orice chin
Din zile-apuse...

- Un flutur dă ocol
Cătând o floare,
Dar bate-așa domol
Din aripi...moare...

De ce te prind fiori?
Ce gând te paște ?
- Vezi tu, e trist să mori
Când tot renaște !...