am surprins-o într-o poziție cumva...
nefirească,
și ca să nu se piardă momentul
am stricat un întreg clișeu,
instantaneu după instantaneu
de lemn bun, rezistent
și când o să-i duc dorul
o să caut să mi-o aduc aminte
dar teamă-mi e că în egoismul meu
vor apare momente când nici măcar mie
nu-mi voi arăta amintirile