Oleg a deschis ochii mari
gura i s-a strâns ca o scoică uscată
devenea indiferent

peste pelicula de oameni Oleg
își lăsa treptele să se prăbușească
epuizate
lumile pe care le crezuse

se dezintegrau spectaculos în atmosferă
lui Oleg îi devenise indiferent
focul iadului
orbitele
și, în general, ce se mai întâmpla

nu mai simțea cum credea că trebuie să simtă
brațele lui de care era mândru
nu mai erau ale lui
puricii din care era făcut se întorceau
în țesatura din care scăpaseră
Oleg murea
cu un scor impresionant.