Închipuiți-vă, dragi prieteni,
că priviți pe geam
și mă vedeți plutind
- parașutat din nori...
că mă așez, încet,
pe-o ramură de brad
și, molcom, îmi aștept
sfârșitu-n calde zori.

Mă spulberă, zburdalnic,
în jocu-i vesel vântul
și-mi mut-așezământul
aiurea prin troieni...
iar, eu, neputincios,
supus, ascult de dânsul
și-alerg fără vre-o țintă
prin frigul albei ierni.

Mă-nghesui în bulgări
să-i distrez pe copii,
mă topesc și îngheț
devenind un cristal
pe care aleargă
părinți și copii
desenând arabescuri
și flori de mărgean.

În noaptea albastră
- diamantin –
lucesc în zăpadă,
mirifică stea.
Foarte micuț
- un filigram -
mă cunoașteți cu toții:
-Sunt Fulgul de Nea!