să nu arunci a Merelor cotoare
păcătuirii tale mărturie,
aduc un Rai întreg spre a te scrie
în grai cu îngerimi ocrotitoare.

te-a mântui penița mea-n sicrie
te va-mbrăca-n cuvânt de sărbătoare
vei fi-n poteci de Sus rătăcitoare,
eu doar un cristic de periferie.

mă voi nunti-n muriri în lume, lente;
dar astăzi viețuim și-n doi e unul
lipiți de buze-n proprii tegumente.

ci ducerii când ne va fi ajunul
n-om cere de la Sfântul argumente,
pleca-vom locui etern Cătunul.