Sfrșitul începe de la tine, când noaptea mă-nfășoară cu întuneric și ceață rece
Cerul este fără stele plângând de suferința mea deșartă
Te strig mâncând cu mâinile pământul, rup și haina de pe mine
Dar tu te-ntorci și-ți vezi de drum mergând pe calea ta cea dreaptă crezând că lumea e făcută din flori de câmp și rândunele
Și-ai vrea ca cerul cel albastru să fie noaptea plin cu stele.
Tic-tac, tic-tac, se duce timpul, o amintire te-nconjoară
Te speli pe mâini de acel pământ, dar el cu tine o să moară.