nu cele două spice
fac apa sărată
masa de lângă fereastră
mă-ndeamnă să-mi ascult sufletul

faptul că
nimeni nu-și lasă patul soția o parte din sânge
și încălțările vechi
ca să mă urmeze

mormintele strâng pietre și frig
ploaia îngrijește de-un mort
atunci la ce–mi folosesc noaptea
sfetnicul bun
și îngăduința unei icoane de lut
pentru cele două cuvinte
din visul cu coperțile rupte